În prima poză avem cactuşi, în a doua un tip de cactus, în a treia o kalanchoe, la fel şi în a patra.
vineri, 7 ianuarie 2011
Plante din colecţia proprie
În prima poză avem cactuşi, în a doua un tip de cactus, în a treia o kalanchoe, la fel şi în a patra.
joi, 30 decembrie 2010
Până acum am vorbit numai despre flori...dar ce ar fi dacă am face un drum şi printr-o lume cu alte tipuri de flori, cu flori de mină?
http://mineralul.blogspot.com/
Urmăriţi Comunitatea Roci şi Minerale şi nu veţi avea nimic de pierdut!!!
http://mineralul.blogspot.com/
Urmăriţi Comunitatea Roci şi Minerale şi nu veţi avea nimic de pierdut!!!
sâmbătă, 13 noiembrie 2010
Magnolia
Magnolia este un arbore ornamental, întâlnit în parcuri şi grădini, care face flori mari de diferite culori: alb, mov, lila, purupuriu. Înfloreşte primăvara, florile apărând înaintea frunzelor. Această plantă emană un parfum puternic şi plăcut.
luni, 8 noiembrie 2010
Crăciuniţa
O floare specială de Crăciun este cactusul numit Cactusul Crăciunului numit şi Crăciuniţa, căruia botaniştii îi spun Schlumbergera.
Este o plantă cu un sistem radicular nu foarte profund de aceea se va acorda mare atenţie vaselor în care este amplasată. Se preferă vase cu adâncimea mai mică şi diametrul mai mare.
Perioada de înflorire durează din toamna până în iarnă, din noiembrie până în ianuarie -februarie, când zilele sunt scurte. Numeroase cultivări existente astăzi în cultură au florile; roz, albe, galbene, roşu intens etc. La sfârşitul lunii septembrie începutul lunii octombrie se va reintroduce în interior dacă a fost scoasă pe terasă şi se va amplasa la locul potrivit de unde nu se va mai mişca decât după încheierea înfloririi.
Crăciuniţa se dezvoltă bine într-un loc luminos, până la semiumbrit. Fiind o planta grasă suportă foarte bine lipsa apei, chiar mai multe săptămâni. La sfârşitul înfloririi, când nu mai apar boboci, se recomandă transplantarea într-un ghiveci puţin mai mare şi într-un amestec nou de pământ. Când vremea este caldă, planta trebuie stropită des cu apă călduţă, deoarece este în perioada de creştere intensă. Substratul trebuie udat moderat, excesul de apă determinând moartea plantei. Este foarte indicat ca între două udări substratul să fie uscat. La începutul toamnei când se aduce în interior i se administrează îngrăşământ, de preferinţă lichid, bogat în potasiu, până când încetează procesul de înflorire. După trecerea frigului se poate scoate afară pe terasă la adăpost şi semiumbră, unde se va ţine până în luna august, iar apoi se va trece în repaus.
Înmulţirea se face în principal prin segmente de tulpină care se recoltează la începutul verii. După tăiere butaşii se lasă o zi să se cicatrizeze şi apoi se introduc în substratul de înrădăcinare format din nisip sau din compost sau direct în pământul din ghiveci. Substratul de cultură trebuie să fie compus din pământ de grădină, compost şi îngrăşământ organic bine descompus. Pământul trebuie să asigure un bun drenaj, de aceea amestecul trebuie să cuprindă şi un material grosier.
Prin abundenţa florilor chiar în perioada Crăciunului, Crăciuniţa aduce un plus de frumuseţe
Sărbătorilor de iarnă.
Este o plantă cu un sistem radicular nu foarte profund de aceea se va acorda mare atenţie vaselor în care este amplasată. Se preferă vase cu adâncimea mai mică şi diametrul mai mare.
Perioada de înflorire durează din toamna până în iarnă, din noiembrie până în ianuarie -februarie, când zilele sunt scurte. Numeroase cultivări existente astăzi în cultură au florile; roz, albe, galbene, roşu intens etc. La sfârşitul lunii septembrie începutul lunii octombrie se va reintroduce în interior dacă a fost scoasă pe terasă şi se va amplasa la locul potrivit de unde nu se va mai mişca decât după încheierea înfloririi.
Crăciuniţa se dezvoltă bine într-un loc luminos, până la semiumbrit. Fiind o planta grasă suportă foarte bine lipsa apei, chiar mai multe săptămâni. La sfârşitul înfloririi, când nu mai apar boboci, se recomandă transplantarea într-un ghiveci puţin mai mare şi într-un amestec nou de pământ. Când vremea este caldă, planta trebuie stropită des cu apă călduţă, deoarece este în perioada de creştere intensă. Substratul trebuie udat moderat, excesul de apă determinând moartea plantei. Este foarte indicat ca între două udări substratul să fie uscat. La începutul toamnei când se aduce în interior i se administrează îngrăşământ, de preferinţă lichid, bogat în potasiu, până când încetează procesul de înflorire. După trecerea frigului se poate scoate afară pe terasă la adăpost şi semiumbră, unde se va ţine până în luna august, iar apoi se va trece în repaus.
Înmulţirea se face în principal prin segmente de tulpină care se recoltează la începutul verii. După tăiere butaşii se lasă o zi să se cicatrizeze şi apoi se introduc în substratul de înrădăcinare format din nisip sau din compost sau direct în pământul din ghiveci. Substratul de cultură trebuie să fie compus din pământ de grădină, compost şi îngrăşământ organic bine descompus. Pământul trebuie să asigure un bun drenaj, de aceea amestecul trebuie să cuprindă şi un material grosier.
Prin abundenţa florilor chiar în perioada Crăciunului, Crăciuniţa aduce un plus de frumuseţe
Sărbătorilor de iarnă.
marți, 26 octombrie 2010
Violeta de parma
Plante de apartament foarte delicate, Violetele de Parma necesita o mare atentie din partea celui care le ingrijeste. Daca li se ofera conditii potrivite, violetele pot inflori continuu.
Planta trebuie asezata intr-o camera cu lumina indirecta, temperatura avand un rol important in cresterea plantei, astfel incat poate varia de la 17C pana la 24C, aceasta fiind temperatura optima de crestere si tolerata de planta.
Violetele de Parma nu necesita multa apa, dar planta trebuie udata numai cu apa necalcaroasa (apa de ploaie, apa fiarta si racita), care trebuie sa aiba o temperatura constanta.
Solul recomandat pentru Violetele de Parma este format din turba, pamant de frunze si perlit sau nisip. Acest amestec trebuie sa fie suficient de poros pentru a lasa surplusul de apa sa treaca fara probleme. La cumpararea unei violete trebuie avut grija ca intreaga rozeta de frunze sa fie deasupra solului (bine presata de jur imprejurul plantei).
Este recomandata dezinfectarea ghivecelor si a pamantului in care urmeaza sa fie transplantate florile. Pentru aceasta se folosesc fie solutii speciale procurate din florarii sau alte magazine de specialitate, fie se coace in cuptor pamantul pe care urmeaza sa fie folosit pentru transplantare.
Violetele de Parma se transplanteaza o data pe an in sol proaspat. Transplantarea se face cu grija pentru a nu rani radacinile. Se curata de pamantul vechi, se replanteaza in sol proaspat si in ghiveci dezinfectat, si in cateva saptamani se va vedea cum planta isi va reveni la viata.
Violeta de Parma se inmulteste foarte usor primavara prin butasi de frunze inradacinati in perlit sau nisip. Se mai foloseste si pamant de gradina sau turba dar cu multa prudenta. Trebuie stiut ca sunt varietati de violete care se inmultesc foarte usor prin butasi de frunze si altele care prefera inmultirea prin rozete mici desprinse din planta mama.
Plantele se uda atunci cand pamantul incepe sa se usuce si nu direct pe planta. Daca este udata peste frunze, ii va putrezi in curand miezul si planta se va pierde. Daca se uda numai prin farfuriuta de la baza nu va avea umezeala suficienta si se va usca. Astfel, cea mai buna metoda pentru a avea o violeta de parma sanatoasa este sa aiba un sol care pastreaza suficienta umezeala si sa fie udata pe deasupra ghiveciului fara sa i se stropeasca vreun pic frunzele cu apa.
Ingrasamantul de flori (solutie) nu le face bine, intrucat le arde si nu se mai dezvolta normal (fac flori mai rar iar frunzele cresc mici si chircite). iar in ceea ce priveste ingrasamantul se poate pune putin la radacina dar nu exagerat de mult.
Pentru o inflorire reusita, Violeta de Parma trebuie tunsa. Daca vor fi prea multe frunze, mijlocul plantei nu va avea aer suficient si nu vor aparea boboci.
Unii paraziti se "cuibaresc" pe frunzele tinere din mijloc. Intotdeauna plantele bolnave trebuiesc izolate de cele sanatoase. Violetele pot fi afectate si de Botrytis cinerea care ataca atat frunzele cat si florile. Daca se gasesc frunze moi la atingere este recomandat sa fie indepartate si planta sa fie tratata cu substanta potrivita.
Este importanta si aerisirea spatiului care gazduieste plantele. Insectele le afecteaza mai rar dar nu trebuiesc neglijate. Ele ataca mai ales frunzele tinere pe care le decoloreaza sau contorsioneaza stricand rozeta si deci aspectul decorativ.
Planta trebuie asezata intr-o camera cu lumina indirecta, temperatura avand un rol important in cresterea plantei, astfel incat poate varia de la 17C pana la 24C, aceasta fiind temperatura optima de crestere si tolerata de planta.Violetele de Parma nu necesita multa apa, dar planta trebuie udata numai cu apa necalcaroasa (apa de ploaie, apa fiarta si racita), care trebuie sa aiba o temperatura constanta.
Solul recomandat pentru Violetele de Parma este format din turba, pamant de frunze si perlit sau nisip. Acest amestec trebuie sa fie suficient de poros pentru a lasa surplusul de apa sa treaca fara probleme. La cumpararea unei violete trebuie avut grija ca intreaga rozeta de frunze sa fie deasupra solului (bine presata de jur imprejurul plantei).
Este recomandata dezinfectarea ghivecelor si a pamantului in care urmeaza sa fie transplantate florile. Pentru aceasta se folosesc fie solutii speciale procurate din florarii sau alte magazine de specialitate, fie se coace in cuptor pamantul pe care urmeaza sa fie folosit pentru transplantare.
Violetele de Parma se transplanteaza o data pe an in sol proaspat. Transplantarea se face cu grija pentru a nu rani radacinile. Se curata de pamantul vechi, se replanteaza in sol proaspat si in ghiveci dezinfectat, si in cateva saptamani se va vedea cum planta isi va reveni la viata.
Violeta de Parma se inmulteste foarte usor primavara prin butasi de frunze inradacinati in perlit sau nisip. Se mai foloseste si pamant de gradina sau turba dar cu multa prudenta. Trebuie stiut ca sunt varietati de violete care se inmultesc foarte usor prin butasi de frunze si altele care prefera inmultirea prin rozete mici desprinse din planta mama.
Plantele se uda atunci cand pamantul incepe sa se usuce si nu direct pe planta. Daca este udata peste frunze, ii va putrezi in curand miezul si planta se va pierde. Daca se uda numai prin farfuriuta de la baza nu va avea umezeala suficienta si se va usca. Astfel, cea mai buna metoda pentru a avea o violeta de parma sanatoasa este sa aiba un sol care pastreaza suficienta umezeala si sa fie udata pe deasupra ghiveciului fara sa i se stropeasca vreun pic frunzele cu apa.
Ingrasamantul de flori (solutie) nu le face bine, intrucat le arde si nu se mai dezvolta normal (fac flori mai rar iar frunzele cresc mici si chircite). iar in ceea ce priveste ingrasamantul se poate pune putin la radacina dar nu exagerat de mult.
Pentru o inflorire reusita, Violeta de Parma trebuie tunsa. Daca vor fi prea multe frunze, mijlocul plantei nu va avea aer suficient si nu vor aparea boboci.
Unii paraziti se "cuibaresc" pe frunzele tinere din mijloc. Intotdeauna plantele bolnave trebuiesc izolate de cele sanatoase. Violetele pot fi afectate si de Botrytis cinerea care ataca atat frunzele cat si florile. Daca se gasesc frunze moi la atingere este recomandat sa fie indepartate si planta sa fie tratata cu substanta potrivita.
Este importanta si aerisirea spatiului care gazduieste plantele. Insectele le afecteaza mai rar dar nu trebuiesc neglijate. Ele ataca mai ales frunzele tinere pe care le decoloreaza sau contorsioneaza stricand rozeta si deci aspectul decorativ.
duminică, 24 octombrie 2010
Gloxinia
Gloxinia (Sinningia speciosa) este o planta cu tulpina florala scurta, cu frunze paroase, ovale si dintate pe margini. Florile au un aspect catifelat plăcut privirii. Înmulţirea acestei plante se face prin frunze; atunci când frunza pusă în apă face rădăcini aproximativ lungi, trebuie ca frunza să se planteze între-un ghiveci. După ceva vreme, dacă frunza se va prinde, atunci ea va face pui. Nu va dura foarte mult până va face şi flori. Ele sunt disponibile in magazinele de specialitate incepand din mai pana in august, dar, in culturi fortate, ele pot inflori in orice perioada a anului.
Dar aveţi grijă! de obicei florile de la magazin care se cumpără în ghivece nu se acomodează în apartament, iar atunci când cumpăraţi o gloxinie puneţi la înmulţit minimum trei frunze pentru orice eventualitate.
Sinningia speciosa
Abonați-vă la:
Postări (Atom)